Rusia Nordului Extrem, cu Alexandra

Alexandra, fetița de 10 anișori care crește în cadrul Așezământului de Binefacere Sfânta Iustina de pe lângă Mănăstirea Mărcuș (Județul Covasna) are o problemă de sănătate care planează de câțiva ani asupra ei, nedeplin rezolvabilă medical... Așa încât ce alt dar mai de folos ar fi putut să îi ofere nașa fetiței, alături de Maica Stareță Serafima („mami” pentru Alexandra), decât un pelerinaj în pravoslavnica Rusie, cea atât de puternic lucrativă nu doar în plan duhovnicesc, dar uneori și în plan taumaturgic? (în pelerinaje Domnul lucrează parcă mai vădit, răspunzând uneori credinței și jertfei pelerinilor prin vindecări miraculoase, dincolo de posibilitățile de intervenție ale științei și chiar dincolo de așteptările multora dintre noi). Aparent, un demers greu de dus la bun sfârșit pentru un copil nu foarte mare, dar Alexandra l-a primit cu entuziasm și a fost tot timpul relaxată și cuminte, chiar și pe drumurile fără sfârșit ale Rusiei Nordului Extrem! Vom vedea în timp dacă acest pelerinaj a avut și speratul efect tămăduitor, pentru care ne-am rugat cu toții, dar Alexandra a avut câteva momente de bucurie pe care ni le-a povestit în 14 iulie la la Solovăț, la mijlocul acestui program de vară ( 7 – 19 iulie 2013), cu inocența specifică vârstei sale...

- Alexandra, ai deja o săptămână de pelerinaj in Rusia de Nord (St Petersburg, Valaam, Soloveț), spune-ne daca ai simțit ceva deosebit în acest timp!

- Da, ieri, la fantână [ fântâna Sf Savatie, la primul loc de închinarede de pe Insula Soloveț, sfinții Gherman și Savatie fiind , în secolul al XV-lea, întemeietorii acestei redutabile fortărețe duhovnicești dintre apele Mării Albe, aproape de Cercul Polar de Nord]. Am simțit ceva foarte frumos, mi s-a părut că a venit cineva lângă mine, un sfânt, mi s-a părut ciudat...

- Alexandra, tu ai imaginație bogata, să te cred?! Ce ai simțit tu, ce s-a întâmplat cand a venit sfântul lângă tine la fântână?

- Am simțit că este lângă mine când mi-am dat cu apă pe față, doar atât...

- Dar tu acuma vezi mai bine ca înainte sau nu? Pentru că ieri, la fântână, te-ai spălat mult pe față cu apa (destul de tulbure) de la fântâna Sfântului Savatie și ai spus că vezi mai bine, că parcă ți s-au deschis ochii! [ Alexandra s-a născut cu un strabism foarte accentuat, care a fost corectat la vârsta de doi ani prin operație chirurgicală, prin grija Maicii Starețe Serafima, iar acum ar trebui să poarte ochelari cu dioptrii mari].

- Da, am văzut bine și acuma văd mai bine! Știți că nici ieri nu m-ați crezut si v-am spus că daca mint, Dumnezeu o sa mă împiedice! Într-adevăr, pentru că Alexandra insista că ea vede mai bine, i-am spus că nu e bine sa spună minciunele, ca Dumnezeu se supăra. Ea mi-a zis că daca minte, Domnul o va împiedica, apoi a plecat de lângă mine. 

Traseul a continuat către o zonă mlăștinoasă, peste o cărare de bolovani prin apă – de trecut greu și pentru adulți - , iar ea a fost luată în brațe de către Părintele Nicolae, trecând pe deasupra!

Pe digul de bolovani construit de secole de călugării mănăstrii, între Marea Albă (din care pescuiau) și lac ( în care aruncau peștele viu, spre păstrare), Alexandra a venit la mine, sărind peste pietre și mi-a spus, făcând proba finală a adevărului ei: ați văzut că n-am mințit? După ce să văd? Nu m-am împiedicat!

- Mi-a mai plăcut înainte și icoana aceea mare, când mișca Maica Domnului ochii [ icoana Maicii Domnului grabnic ajutătoare, de la Lavra Alexandru Nevski din St Petersburg]. Icoana care avea mâna caldă... 

O femeie din biserică se ruga la Maica Domnului și Maica Domnului o privea si când m-am dus eu la icoană, ochii erau spre mine îndreptați, un pic mi-a fost frica... S-a uitat la femeia aceea și apoi la mine și clipea. Atunci cand am rugat-o mult pe Maica Domnului să o ajute pe mami [Maica Stareță Serafima] și pe surorile mele [celelalte fetițe din orfelinat], atunci o femeie mi-a adus o prescură caldă, nu glumesc, chiar era caldă și avea sub ea lipit un banuț. Am băgat bănuțul în cutia milei și am zis să fie pentru mami și pentru surioarele mele. Am vazut și eu acolo cutia milei și am pus bănuțul...

- De ce să-ți fie frică de Maica Domnului, Alexandra! Doar ai vazut ca este vie!

- Pentru că și-a întors ochii spre mine... Dar zâmbea Maica Domnului și avea ochii mari...Ținea așa mâna, poate avea prescura mea în mână!

- Și unde ți-a mai plăcut, Alexandra?

- Ieri, crucea aceea mare și roșie  [la Sechirnaia, „închisoarea” închisorii, cel mai crunt loc de umilință și pătimire pentru deținuții Lagărului de la Soloveț, după ce mănăstirea a fost inchisă de bolșevici și transformată în primul gulag sovietic). Crucea este mare și roșie, pentru că mulți oameni au fost uciși acolo, nu au murit ei simplu, ci au fost uciși pentru credință! A fost bine că s-au lăsat uciși pentru credință, pentru că ei acum sunt la Dumnezeu! Altfel ei ajungeau în iad! Mi-a placut mult scara pe care am coborât și poienița cu flori multe [sub care odihnesc, în morminte comune, noii mucenici de la Soloveț].

- Dar cel mai mult ce ți-a placut, până acum?

- Mie cel mai mult mi-a plăcut excursia cu vaporul acela lung, cand s-au ridicat podurile! Croaziera de noapte de la Sankt Petersburg! Si avionul, cand am venit!

"Iar Iisus a zis: Lasati copiii si nu-i opriti sa vina la Mine, ca a unora ca acestia este Imparatia cerurilor!" (Matei 19,14)

A consemnat

Maria Chirculescu,

Miriam Turism

Publicat in revista Lumea Credintei Nr 121 / 1 august 2013